miercuri, 29 iunie 2011

Gargui, de Andrew Davidson


"Cititorul trebuie să ghicească până la ultima pagină."-Wall Street Journal
"Paginile se dau apreoape singure."-Metro



Bestseller-ul internaţional "Gargui" este o incredibilă poveste din secolul XX sau XXI ce confirmă faptul că "dragostea este la fel de puternică precum moartea şi la fel de tare precum iadul". După ce suferă de arsuri foarte grave în urma unui accident de maşină, personajul principal (al cărui nume nu este dezvăluit nici măcar la sfârşitul romanului, lăsând loc de interpretare) o intâlneşte pe Marianne Engel (posibil bolnavă de schizofrenie). Aceasta începe să-i povestească despre prima lor întâlnire, în anul 1321(aproximativ), iar el se lasă purtat de-a lungul secolelor . Deşi suspicios la început, bărbatul ajunge să creada întreaga poveste şi, în ciuda aspectului său fizic -deloc plăcut ca urmare a accidentului- între cei doi se recrează acea legătură magică ce a existat încă de la prima lor vedere. Alte  poveşti scurte de dragoste se întrepătrund cu cea principală şi ,deşi par fără legătură între ele, eu personal cred că sunt alte metemorfozări ale celor doi indrăgostiţi. Sunt interesant de observat  uşoare urme de ironie dar şi umorul relativ sadic al autorului.
Am scos câteva citate care m-au impresionat şi s-ar putea să nu corespundă cu cele din cartea în limba română, deoarece eu am citit varianta în limba engleză (The Gargoyle) iar citatele vor fi traduse de mine:
"Cineva sună la uşă. Dacă eşti ca majoritatea oamenilor,când sună cineva, răspunzi; dar pentru mine este mai complicat. Pentru mine este un test de voinţă. Dacă vizitatorul este o fată cercetaş ce vinde prăjituri? Dacă  aruncă doar o privire la mine, face pe ea şi leşină? Cum aş putea explica faptul că o fată care vinde prăjiturele şi-a udat pantalonii şi şi-a pierdut cunoştinţa la uşa mea?
"Da, te iubesc. Mi-am petrecut întreaga viaţa aşteptându-te, Marianne, şi nici măcar nu am ştiut până nu ai apărut. Să ard a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, pentru că mi te-a adus. Am vrut să mor, dar mi-ai oferit atât de multă dragoste ce mi-a umplut fiinţa şi nu mi-a rămas decât să te iubesc înapoi. S-a întâmplat chiar înainte să o pot realiza, iar acum nu pot să-mi imaginez cum e să nu te iubesc. Ai spus că-mi  trebuie atât de mult timp până să cred în ceva, dar cred. Cred în dragostea ta pentru mine. Cred în dragostea mea pentru tine. Cred că fiecare bătaie rămasă a inimii mele îţi aparţine, şi cred că, în final, când voi părăsi această lume, ultima mea suflare îţi va purta numele.Cred că ultimul meu cuvânt -Marianne- va fi tot ce va trebui să ştiu pentru ca viaţa mea să fi fost frumoasă, şi plină şi să fi meritat, şi cred că dragostea noastră va dăinui pentru totdeauna."
MARIA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu