Sa fiu sinceră,am început să citesc cartea doar datorită citatului de pe copertă:"Am căutat alte şi alte senzaţii.Am fugit de acasă pretinzând libertate.Am sărutat fără noimă.Am îmbrăţişat fără rost.Dar m-am întors ,de fiecare dată, spăşită, la cel pe care îl iubeam".Nu prea ştiam la ce să mă aştept de la carte.Am văzut-o pe biroul vecinei mele şi când am ajuns acasă deja am început să o citesc.Cartea este împărţită în 7 capitole,fiecare structurat în subcapitole scrise de Aurora Liiceanu şi Alice Năstase.Ca să vă faceţi o idee,în carte găsiţi subiecte legate de psihologia bărbaţilor, copii ,frumuseţe, homosexualitate, etc.Personal, titluri ca "Dragostea refuză transparenţa", "Prea femeie, prea bărbat", "Când dragostea îţi pune capac", "Discreţia îl înnobilează pe om,dar nici bârfa n-a ucis pe nimeni " mi-au făcut cu ochiul.
Nu prea cred că această carte poate avea un rezumat de câteva rânduri.Temele abordate sunt diverse,ideile sunt total dferite,întrucât autoarele le abordeză relativ diferit.
Pentru o după-amiază în care te plictiseşti cartea e bună.Nu încurajez asta,dar cred că puteţi sa citiţi capitolele şi pe sărite.Vă opriţi sigur la ce vă atrage atenţia cînd o răsfoiţi; şi nu e nici o problemă,are ce să vă atragă atenţia.
Unul din citatele care mi-a plăcut a fost următorul:
"Bărbaţii sunt mai puţini decât femeile.Zdrobitor de mulţi dintre ei sunt neinteresanţi şi plicticoşi.Alţii sunt neputincioşi.Şi de parcă toate aceste neajunsuri n-ar fi fost suficiente,un procent îngrijorător al găştii masculine are prostul obicei să iubească tot bărbaţi.Câţi indivizi interesanţi ne mai rămân şi nouă?Nedrept de puţini.."
Spor la citit!
MIHAELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu