Cartare Let's do it Galati

Dupa cum stiti proiectul “Let's Do It, Romania" are loc si anul acesta in Galati.Primul pas in derularea lui este o sesiune de cartare pe biciclete.Ne intalnim Sambata 9 iulie la ora 9 dimineata in parcarea Dunarea din fata Stadionului Dunarea(platoul de langa McDonald’s).Detalii suplimentare gasiti la adresa: http://www.sos-pronatura.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=24%3Alets-bike-it-romania-galati&catid=12%3Asustinem&Itemid=14
De asemenea,daca vreti sa sustineti proiectul,puteti pune pe blogul dumneavoastra un banner de la adresa urmatoare: http://www.letsdoitromania.ro/vreau-sa-sustin
Multumesc!

Lansare carte:Romantic Porno-Florin Piersic Jr.

O lansare minunată.Cu un om care mi-a făcut o părere total opusă faţă de cea pe care o aveam,dar în sens bun.Sesiunea de autografe a fost minunată:Florin a vorbit puţin cu fiecare persoană în parte şi a scris un mesaj diferit la toţi.Eu m-am ales cu acesta:Asta pentru că i-am spus că mi-ar plăcea să ajung să lucrez în domeniul criminalisticii.

Mulţumim Florin pentru nişte momente minunate petrecute în bibliotecă,care vor fi probabil de neuitat.

Vineri plec în vacanţă şi cartea o iau cu mine pe drum să o citesc.Abia aştept.

Mulţumesc de asemenea şi celor de la Prin Galaţi care mi-au oferit romanul în cadrul unui concurs.

Poze, Ioana Tudorie

MIHAELA

Gargui, de Andrew Davidson

"Cititorul trebuie să ghicească până la ultima pagină."-Wall Street Journal

"Paginile se dau apreoape singure."-Metro

Bestseller-ul internaţional "Gargui" este o incredibilă poveste din secolul XX sau XXI ce confirmă faptul că "dragostea este la fel de puternică precum moartea şi la fel de tare precum iadul". După ce suferă de arsuri foarte grave în urma unui accident de maşină, personajul principal (al cărui nume nu este dezvăluit nici măcar la sfârşitul romanului, lăsând loc de interpretare) o intâlneşte pe Marianne Engel (posibil bolnavă de schizofrenie). Aceasta începe să-i povestească despre prima lor întâlnire, în anul 1321(aproximativ), iar el se lasă purtat de-a lungul secolelor . Deşi suspicios la început, bărbatul ajunge să creada întreaga poveste şi, în ciuda aspectului său fizic -deloc plăcut ca urmare a accidentului- între cei doi se recrează acea legătură magică ce a existat încă de la prima lor vedere. Alte  poveşti scurte de dragoste se întrepătrund cu cea principală şi ,deşi par fără legătură între ele, eu personal cred că sunt alte metemorfozări ale celor doi indrăgostiţi. Sunt interesant de observat  uşoare urme de ironie dar şi umorul relativ sadic al autorului.

Am scos câteva citate care m-au impresionat şi s-ar putea să nu corespundă cu cele din cartea în limba română, deoarece eu am citit varianta în limba engleză (The Gargoyle) iar citatele vor fi traduse de mine:
"Cineva sună la uşă. Dacă eşti ca majoritatea oamenilor,când sună cineva, răspunzi; dar pentru mine este mai complicat. Pentru mine este un test de voinţă. Dacă vizitatorul este o fată cercetaş ce vinde prăjituri? Dacă  aruncă doar o privire la mine, face pe ea şi leşină? Cum aş putea explica faptul că o fată care vinde prăjiturele şi-a udat pantalonii şi şi-a pierdut cunoştinţa la uşa mea?

"Da, te iubesc. Mi-am petrecut întreaga viaţa aşteptându-te, Marianne, şi nici măcar nu am ştiut până nu ai apărut. Să ard a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, pentru că mi te-a adus. Am vrut să mor, dar mi-ai oferit atât de multă dragoste ce mi-a umplut fiinţa şi nu mi-a rămas decât să te iubesc înapoi. S-a întâmplat chiar înainte să o pot realiza, iar acum nu pot să-mi imaginez cum e să nu te iubesc. Ai spus că-mi  trebuie atât de mult timp până să cred în ceva, dar cred. Cred în dragostea ta pentru mine. Cred în dragostea mea pentru tine. Cred că fiecare bătaie rămasă a inimii mele îţi aparţine, şi cred că, în final, când voi părăsi această lume, ultima mea suflare îţi va purta numele.Cred că ultimul meu cuvânt -Marianne- va fi tot ce va trebui să ştiu pentru ca viaţa mea să fi fost frumoasă, şi plină şi să fi meritat, şi cred că dragostea noastră va dăinui pentru totdeauna."

MARIA

Despărţirile noastre, de David Foenkinos

"Autorul a inventat tot ce era mai greu de inventat: un stil seducător pe care-l recunoşti imediat: autoironie, inteligenţă şi erudiţie." -Le Figaro litéraire

După cum reiese şi din titlu, cartea descrie evoluţia relaţiei a doi tineri de-a lungul timpului. El redactor la Larousse, ea profesoară de germană sunt nevoiţi să se despartă de mute ori, din motive diverse: cerţile cu părinţii, apariţia unor persoane noi in viaţa lor,etc. Sfârşitul romanului lasă loc de interpretare. Pentru cei care iubesc dialogurile, nu vă faceţi griji că nu veţi găsi prea multe, deoarece vorbirea directă a fost transformată în vorbire indirectă, creând impresia citirii unui jurnal.

Cartea este presărată cu definiţiile din dicţionar ale unor cuvinte ce au o anumită valoare sentimentală pentru protagonist -Fritz- dar si unele descrieri inventate de el: "Fritz(1979-): tânăr simpatic, care a făcut studii strălucite, în ciuda unei copilării haotice. A ajuns foarte repede la conducerea Editurii Larousse, dar n-a incetat să lucreze, în paralel, la o biografie a lui Schopenhauer în patru voulme. S-ar părea că insoţirea lui cu o scriitoare, a cărei urmă s-a pierdut, l-a inhibat în realizarea acestui plan. A doua parte a vieţii lui este mult mai luminoasă, mai ales proiectul unei biblioteci destinate exclusiv femeilor."

Am selectat câteva citate care mi-au plăcut:

"Am mers la Ikea, şi ne-am certat şi la Ikea.În acest magazin mare, ar trebui să angajeze un consilier conjugal. Fiindcă, dacă există un loc în care inima cuplurilor se dezvăluie, acela este Ikea."

"Viaţa e prea scurtă ca s-o trăim cu ambiţia de a fi ireproşabili."

"De fapt, ştiu prea bine că femeile au un fel de antene care le permit să le repereze pe celelalte femei;toate se conectează între ele în spaţiul rivalităţii lor, un spaţiu invizibil pentru ochii bărbaţilor."

MARIA

Mulţumesc pentru amintiri-Cecelia Ahern

     Cartea m-a atras în primul rând datorită celei care a scris-o:Cecelia Ahern,care se numără printre autorii mei favoriţi.


     Primele pagini te fac să nu laşi cartea din mâna:Joyce se află la baza scărilor,după ce a căzut.Crede că a pierdut copilul,se află în stare de şoc,îl vede pe tatăl ei plângând,apoi inchide ochii.După ce se trezeşte la spital află că a avut nevoie de o transfuzie de sânge şi că da,şi-a pierdut copilul cu adevărat.Hotărăşte că ceea ce o mai lega de soţul ei a dispărut aşa ca doreşte să divorţeze şi se mută la tatăl ei.Îşi dă seama că i se petrec unele lucruri neobişnuite:ştie unele limbi străine,are vise cu amintiri care nu îi apaţin,îi place carnea deşi înainte era vegetariană.
     Justin Hitchcock este un lector invitat să ţină un curs despre Istoria Artei şi Arhitecturii la Trinity College. Intră în sală în timpul unei discuţii despre donarea de sânge şi ajunge să facă şi el asta,deşi îi era frică de ace.O întâlneşte pe Joyce la un coafor şi are impresia că o ştie.
De aici încolo au loc numai coincidenţe în legătură cu cei doi.Vă invit să citiţi cartea şi să aflaţi ce se întâmplă cu ei.






Şi ceva din carte:


"Lacrimi fierbinţi îmi curg pe obrajii care mă dor de la atâta râs şi le apăs cu mâinile ca să le opresc.Înţeleg cât de apropiate sunt fericirea şi tristeţea.Atât de strâns legate,separate de o linie atât de fină care în mijlocul emoţiilor tremură,trecând de linia de demarcaţie în teritoriul opus.Mişcarea e neînsemnată,precum firul subţire a unui păianjen care tremură sub un strop de ploaie."


"-Mulţumesc,spun păşind afară.
-Eşti mult prea politicoasă,îmi spune el.
-Mulţumesc,îi zâmbesc.Şi tu eşti al fel.
-Mulţumesc,dă el din cap.
Râdem.Ne uităm la taxiurile aflate unul în spatele celuilalt care ne aşteaptă şi ne privim unul pe celălalt ciudat.El îmi zâmbeşte."

MIHAELA

Într-adevăr,  după primele pagini nu mai poţi lăsa cartea din mână. Acţiunea, deşi relativ simplă la început, se complică pe parcursul romanului, ţinând cititorul în suspans până la ultimul cuvânt.

Este o încâlcită poveste de dragoste dinte Joyce, agent imobiliar, şi Justin, lector la Trinity College, pasionat de istorie, sculpturi, picturi şi vorbitor de limbă italiană şi latină, plină de umor, autoarea lăsându-şi amprenta pe fiecare pagină datorită stilului ei unic de a relata.

"Chicotim, ne hlizim şi râdem, ne ridicăm, ne aşezăm, ne zvârcolim şi încercăm să ne recăpătăm suflarea. Ne oprim pentru un moment şi încercăm să ne liniştim, dar veselia ne cuprinde iarăşi şi râdem, râdem, râdem în întuneric de nimic şi de totul.

Apoi ne liniştim şi se lasă tăcerea. Tata dă un vânt şi ne apucă iar râsul."

"E aceeaşi pătură în care mă înveleau când eram bebeluş, aceeaşi pătură cu care mă acopereau când veneam acasă bolnavă de la şcoală şi aveam voie să stau la televizor pe canapea. Îl privesc pe tata cu drag, amintindu-mi tandreţea pe care mi-o atăta când eram copil, simţindu-mă din nou ca atunci.

Până ce el se aşeaza la celălalt capăt al canapelei, strivindu-mi picioarele."

MARIA

The Help,by Kathryn Stockett

"Dacă citeşti numai o carte...fie ca aceasta sa fie ea."-NPR.org

"Nu te poţi opri până nu ai devorat şi ultimul cuvânt. Personajele sar de pe pagini direct în inima ta."-USA Today

"Ajutorul" este o impresionantă poveste despre viaţa negrilor din anii '60, în special a femeilor.

Cartea este povestită din perspectiva a trei femei: Aibileen si Minny (de culoare neagră) şi Domnişoara Skeeter,o femeie de culoare alba. Romanul prezintă nedreptăţile din acea perioada, discriminările, cruzimea cu care erau trataţi negrii, toate drepturile ce le erau refuzate, dar şi incercarea celor trei femei de a schimba acest lucru. Este o poveste emoţionantă despre devotament, camaraderie şi tărie sufletească, despre prietenie adevărată şi despre puterea de a sfida ideologiile greşite ale vremii.

Din păcate, această carte nu a fost tradusă încă în limba română, dar când va apărea, fiţi siguri că merită să o citiţi.

MARIA

Poze O carte bună în aer liber-Ediţia a doua

MIHAELA